Statuia lui Gheorghe Lazăr
Obiectiv turistic
Despre
„Trecem pe lângă bust des, unii dintre noi zilnic, câți știu însă când a fost montat aici sau cine l-a comandat, cine l-a plătit, de ce aici și de ce așa?
Sunt alte pe capul nostru acum, ar spune unii, dar în Avrigul profund trăiește satul. Satul acela în care încă mai sunt bătrâni ce-și aduc aminte marea sărbătoare a dezvelirii bustului lui Gheorghe Lazăr:
„Ieream copil de mâna Mumii, nici la ișcoală nu meream încă, da’ mi-aduc aminte câtă lume ierea și cum ne minunam noi copiii de omul acela de piatră suit acolo sus, care ne privea aspru.
După aia abia așteptam dumineca să merem la biserică, treceam prin fața bustului cu smerenie că așa ne învăța Tata și ridicam pălăria. Iereau mândri bătrânii de bustul lui Lazăr și la sărbătoarea lui își ridicau și ei pălăria, păi dacă ai măi bătrâni purtau atâta respect cum să cutezăm noi, ăi mici, cu caș la gură, să facel altminterea? ” așa-mi povestea, acum puțini ani, un avrigean bătrân amintindu-și de acele vremuri.
Povestea bustului este lungă și demnă de un roman, dar pe scurt arată așa:
18 octombrie 1936 a fost ziua în care, după eforturi sporite și multă dăruire a unor oameni, s-a dezvelit, cu mare fast, bustul lui Gheorghe Lazăr amplasat în centrul Avrigului.
Inițiativa strângerii sumei necesare construirii bustului i-a aparținut unui dascăl: Mihai Ogreanu, director al școlii din Racovița apoi sprijinit de alți colegi de breaslă a lansat apelul de strângere a fondurilor la 10 august 1925. În acei ani exista Societatea Culturală „Gheorghe Lazăr” formată din Avrig, Racovița și Bradu. Membri ai acestei societăți, dascăli, împreună cu Mihai Ogreanu și directorul Școlii din Sebeșul de jos – Iosif Stoica, s-au ocupat de strângerea fondurilor care, ajunse la suma de 214000 de lei, au fost depuse la banca „Isvorul” din Sebeșul de jos. Din păcate banca dă faliment, dascălii Ogreanu și Iosif Stoica se sinucid, iar cel care le preia misiunea, revizorul școlar Ioan Dragomir, își face o datorie de onoare din a duce la capăt demersul, recuperează 33000 de lei din suma depusă la bancă și începe de la capăt lucrarea.
Efortul strângerii de fonduri continuă, s-a organizat un nou comitet format din 16 membri: Ioan Dragomir-revizor școlar (președinte), Gheorghe Mareș – subrevizor (secretar), Petre Olariu – institutor (casier), Siviu Țeposu – inspector general școlar, președintele departamentului „Astra” Sibiu, Ioan Popa – profesor la Lic. Ghe. Lazăr Sibiu, președinte al Asociației profesorilor secundari din jud. Sibiu, Ioan. N. Ciolan, deputat, președintele Asociației învățătorilor din Jud. Sibiu, Gheorghe Nicolescu, directorul Lic. Ghe. Lazăr Sibiu, Mihai Stoicescu – director Lic. Ghe. Lazăr București, Dr. Oliver Vraciu – medic, președinte despărțământ „Astra” Avrig, Ioan Vlad – primarul Avrigului, Vasile Chialda – notar Avrig, Ioan Berghia -căpitan Sibiu, Traian Maxin – preot ortodox Avrig, Mihai Ranga – director școală Avrig, Maria Răduțiu – văduvă de prim pretor, reprezentanta Reuniunii Femeilor Române Avrig și Ioan Spârlea – comerciant, reprezentantul Reuniunii Meseriașilor Avrig.
Banii necesari s-au strâns din donații și comitetul a încredințat execuția bustului sculptorului Cornel Medrea din București, împrejmuirea terasamentului și soclul au fost încredințate spre execuție pietrarului Ioan Chidu din Sibiu, iar gardul metalic lui Tischer Hugo din Sibiu.
Câteva date tehnice: suprafața atribuită montării bustului avea 225 mp, soclul are înălțimea de 3,5 m și este realizat din piatră de trachit adusă de la Deva, bustul are o înălțime de 1,5 m, zidul rustic din exterior este realizat din marmură nefasonată de Rușchița. Parcul a fost amenajat de grădinarul șef de la Conacul Brukenthal. Pentru deschiderea fundalului pe care se proiecta bustul, panorama Munților Făgăraș cu Muntele avrigenilor – Suru, s-au despăgubit gospodarii care aveau șuri în fundal și au fost demolate șurile. Poziția bustului era simbolică, linia care lega Avrigul în care se născuse dascălul cu capitala în care își desăvârșise opera nu trebuia întreruptă.
Întreaga lucrare a costat 330000 lei.
Deși decizia ridicării unui bust lui Lazăr în comuna sa natală fusese luată într-o conferință prezidată de mitropoliții Șaguna și Șuluțiu în 1865, au trecut mai bine de 7 decenii până când această hotărâre a fost realizată. Lista donatorilor este lungă, banii fiind adunați din toată țara.
Serbările din Avrig, în ziua de 18 octombrie 1936 s-au desfășurat pe parcursul întregii zile.
Mitropolitul Ardealului – Nicolae – a condus slujbele religioase, reprezentanți de seamă ai Guvernului, ai Parlamentului, ai armatei și nu în ultimul rând ai școlilor au ținut cuvântări apoi toate satele Țării Oltului au defilat dând onorul marelui Dascăl, în frunte cu străjerii, însoțind care alegorice, fiecare comună cu carul sau cu carele sale reprezentative pentru tradiția comunei în cauză, fiecare comună sau sat cu portul și însemnele proprii. Au fost prezenți la sărbătoare și reprezentanți de comune din alte județe.
Dascăli din toată țara și-au adus omagiul. Au fost rostite cuvântări, au fost prezentate scenete, concerte de cor, recitaluri de poezie.
La final dascălii prezenți și reprezentanții structurilor de învățământ din Ardeal, dar și de dincolo de Carpați au făcut un legământ: „Ne legăm cu toții cei de-un sânge și de-o lege, că nu ne vom abate niciodată de la datoria față de neam, că vom ține neatinse și veșnic în cinste datinile, tradițiile înaintașilor, că nu va fi muncă și nu va fi jertfă, pe care să nu le dăm pentru păstrarea patrimoniului strămoșesc. Legământul, considerându-l un comandament suprem, noi învățătorii îl facem solemn, astăzi aici la Avrig, în fața chipului marelui premergător și ctitor de gândire și simțire românească, celui care a fost Gheorghe Lazăr, dascăl ardelean”.
Ziua s-a încheiat cu o masă mare și joc la care au luat parte avrigeni și invitați, apoi Bustul a rămas să vegheze… istoria anilor care s-au scurs și satul lui Lazăr“.
„Ieream copil de mâna Mumii, nici la ișcoală nu meream încă, da’ mi-aduc aminte câtă lume ierea și cum ne minunam noi copiii de omul acela de piatră suit acolo sus, care ne privea aspru.
După aia abia așteptam dumineca să merem la biserică, treceam prin fața bustului cu smerenie că așa ne învăța Tata și ridicam pălăria. Iereau mândri bătrânii de bustul lui Lazăr și la sărbătoarea lui își ridicau și ei pălăria, păi dacă ai măi bătrâni purtau atâta respect cum să cutezăm noi, ăi mici, cu caș la gură, să facel altminterea? ” așa-mi povestea, acum puțini ani, un avrigean bătrân amintindu-și de acele vremuri.
Povestea bustului este lungă și demnă de un roman, dar pe scurt arată așa:
18 octombrie 1936 a fost ziua în care, după eforturi sporite și multă dăruire a unor oameni, s-a dezvelit, cu mare fast, bustul lui Gheorghe Lazăr amplasat în centrul Avrigului.
Inițiativa strângerii sumei necesare construirii bustului i-a aparținut unui dascăl: Mihai Ogreanu, director al școlii din Racovița apoi sprijinit de alți colegi de breaslă a lansat apelul de strângere a fondurilor la 10 august 1925. În acei ani exista Societatea Culturală „Gheorghe Lazăr” formată din Avrig, Racovița și Bradu. Membri ai acestei societăți, dascăli, împreună cu Mihai Ogreanu și directorul Școlii din Sebeșul de jos – Iosif Stoica, s-au ocupat de strângerea fondurilor care, ajunse la suma de 214000 de lei, au fost depuse la banca „Isvorul” din Sebeșul de jos. Din păcate banca dă faliment, dascălii Ogreanu și Iosif Stoica se sinucid, iar cel care le preia misiunea, revizorul școlar Ioan Dragomir, își face o datorie de onoare din a duce la capăt demersul, recuperează 33000 de lei din suma depusă la bancă și începe de la capăt lucrarea.
Efortul strângerii de fonduri continuă, s-a organizat un nou comitet format din 16 membri: Ioan Dragomir-revizor școlar (președinte), Gheorghe Mareș – subrevizor (secretar), Petre Olariu – institutor (casier), Siviu Țeposu – inspector general școlar, președintele departamentului „Astra” Sibiu, Ioan Popa – profesor la Lic. Ghe. Lazăr Sibiu, președinte al Asociației profesorilor secundari din jud. Sibiu, Ioan. N. Ciolan, deputat, președintele Asociației învățătorilor din Jud. Sibiu, Gheorghe Nicolescu, directorul Lic. Ghe. Lazăr Sibiu, Mihai Stoicescu – director Lic. Ghe. Lazăr București, Dr. Oliver Vraciu – medic, președinte despărțământ „Astra” Avrig, Ioan Vlad – primarul Avrigului, Vasile Chialda – notar Avrig, Ioan Berghia -căpitan Sibiu, Traian Maxin – preot ortodox Avrig, Mihai Ranga – director școală Avrig, Maria Răduțiu – văduvă de prim pretor, reprezentanta Reuniunii Femeilor Române Avrig și Ioan Spârlea – comerciant, reprezentantul Reuniunii Meseriașilor Avrig.
Banii necesari s-au strâns din donații și comitetul a încredințat execuția bustului sculptorului Cornel Medrea din București, împrejmuirea terasamentului și soclul au fost încredințate spre execuție pietrarului Ioan Chidu din Sibiu, iar gardul metalic lui Tischer Hugo din Sibiu.
Câteva date tehnice: suprafața atribuită montării bustului avea 225 mp, soclul are înălțimea de 3,5 m și este realizat din piatră de trachit adusă de la Deva, bustul are o înălțime de 1,5 m, zidul rustic din exterior este realizat din marmură nefasonată de Rușchița. Parcul a fost amenajat de grădinarul șef de la Conacul Brukenthal. Pentru deschiderea fundalului pe care se proiecta bustul, panorama Munților Făgăraș cu Muntele avrigenilor – Suru, s-au despăgubit gospodarii care aveau șuri în fundal și au fost demolate șurile. Poziția bustului era simbolică, linia care lega Avrigul în care se născuse dascălul cu capitala în care își desăvârșise opera nu trebuia întreruptă.
Întreaga lucrare a costat 330000 lei.
Deși decizia ridicării unui bust lui Lazăr în comuna sa natală fusese luată într-o conferință prezidată de mitropoliții Șaguna și Șuluțiu în 1865, au trecut mai bine de 7 decenii până când această hotărâre a fost realizată. Lista donatorilor este lungă, banii fiind adunați din toată țara.
Serbările din Avrig, în ziua de 18 octombrie 1936 s-au desfășurat pe parcursul întregii zile.
Mitropolitul Ardealului – Nicolae – a condus slujbele religioase, reprezentanți de seamă ai Guvernului, ai Parlamentului, ai armatei și nu în ultimul rând ai școlilor au ținut cuvântări apoi toate satele Țării Oltului au defilat dând onorul marelui Dascăl, în frunte cu străjerii, însoțind care alegorice, fiecare comună cu carul sau cu carele sale reprezentative pentru tradiția comunei în cauză, fiecare comună sau sat cu portul și însemnele proprii. Au fost prezenți la sărbătoare și reprezentanți de comune din alte județe.
Dascăli din toată țara și-au adus omagiul. Au fost rostite cuvântări, au fost prezentate scenete, concerte de cor, recitaluri de poezie.
La final dascălii prezenți și reprezentanții structurilor de învățământ din Ardeal, dar și de dincolo de Carpați au făcut un legământ: „Ne legăm cu toții cei de-un sânge și de-o lege, că nu ne vom abate niciodată de la datoria față de neam, că vom ține neatinse și veșnic în cinste datinile, tradițiile înaintașilor, că nu va fi muncă și nu va fi jertfă, pe care să nu le dăm pentru păstrarea patrimoniului strămoșesc. Legământul, considerându-l un comandament suprem, noi învățătorii îl facem solemn, astăzi aici la Avrig, în fața chipului marelui premergător și ctitor de gândire și simțire românească, celui care a fost Gheorghe Lazăr, dascăl ardelean”.
Ziua s-a încheiat cu o masă mare și joc la care au luat parte avrigeni și invitați, apoi Bustul a rămas să vegheze… istoria anilor care s-au scurs și satul lui Lazăr“.
IMPRESIONANT! Mărturii și file de istorie (povestite cu bine de Maria Grancea, directorul Bibliotecii din Avrig). Să fie-ntru lumină șu luare-aminte. Că doar e dintr-ale noastre, ale neamului. Că să stea în veac!
*Fotografii de la dezvelirea bustului (sursa Maria Grancea)
